Când a pus capul pe pernă, Sigmund a început să refacă în gând, pas cu pas, filmul pregătirilor din seara aceea. Avu tendinţa să pună geană peste geană, de oboseală, dar cum cele gândite de el în momentele acelea n-ar fi fost chiar pe placul... cui nu trebuie, redeschise ochii în grabă. Era mai bine aşa, avea sentimentul că putea controla, oarecum, situaţia. Dacă cineva l-ar fi urmărit, de undeva, de la fereastră, prin gaura cheii sau din cine ştie ce obiect de prin casă, aşa cum mai auzise că se face, jocul globilor oculari pe sub pleoape în timp ce vizualiza mental (a câta oară?!) scenariul evadării ar fi dat de bănuit, cu siguranţă. [ ... ]
Puteam ajunge fotograf de nunti, unul cu papion, in loc de un fotograf oarecare.
